Astazi am vazut o scena superba.

Stateam in masina, in fata unei cladiri. Asteptam pe cineva.
In fata mea era intrarea principala a unui centru medical. O usa din fier, mare si grea (din alea de pe vremea comunismului), facea ca intrarea in clinica sa fie o adevarata aventura. Fiecare venea grabit, plin de elan, tragea de usa si era smucit din cauza incrancenarii cu care usa refuza sa se deschida. Era un spectacol atat de haios. Am stat douazeci de minute si m-am amuzat ca la o emisiune din acelea cu camera ascunsa. Oamenii nu stiau ca erau surprinsi de privirile mele.

La un momet dat, zambetul mi-a fost insotit de uimire si mai apoi de admiratie.
In fata ‘marii provocari’, au sosit un cuplu de batranei simpatici insa destul de neputinciosi. Ea se deplasa cu dificultate. Lui ii tremurau mainile si capul incontrolabil. Avea Parkinson. De mana ei se tinea un copilas, probabil nepotul. S-au oprit in fata usii. Batranelul a luat-o inainte, ca sa deschida usa. Nu mai avea puterea de alta data, iar mainile tremurande nu ii erau de prea mare folos. Usa era clar extrem de grea pentru el, insa intr-un final reuseste sa deschida. Intra copilasul, apoi batranica si in cele din urma, el. Imagineaza-ti ca toata aceasta scena s-a intamplat in ritmul unor batranei la vreo saptezeci si ceva de ani.
Am fost atat de impresionata si uimita. In primul rand pentru ca, dincolo de boala batranelului, i-a ramas cavalerismul, politetea. Si in al doilea rand, doamna mi-a facut o impresie deosebit de placuta pentru ca nu l-a umilit, incercand sa-l ajute sa deschida usa pentru ca ‘el e neputincios’. Am vazut atat de mult respect in atitudinea ei si incredere in el ca se va descurca, ca desi mainile nu mai aveau aceeasi siguranta ca alta data, a ramas acelasi barbat galant si mai puternic ca ea, pe care il stia.
A fost un spectacol atat de frumos si o lectie de viata.
E interesant cum lucruri mici, care de cele mai multe ori trec neobservate, pot sa-ti dea o lectie de viata: un cuplu de batranei pe strada, un caine fidel stapanului lui, un copil care doarme linistit pe bratul parintelui, un gest mic, o atitudine, o vorba…
Si cand te gandesti ca toate, absolut toate se intampla sub privirea Lui si cu acordul Lui…